• ro
  • en
  • fr
  • Revedere

    - Codrule, codruţule,
    Ce mai faci, drăguţule,
    Că de când nu ne-am văzut
    Multă vreme au trecut
    Şi de când m-am depărtat,
    Multă lume am umblat.

    – Ia, eu fac ce fac de mult,
    Iarna viscolu-l ascult,
    Crengile-mi rupându-le,
    Apele-astupându-le,
    Troienind cărările
    Şi gonind cântările;
    Şi mai fac ce fac de mult,
    Vara doina mi-o ascult
    Pe cărarea spre izvor
    Ce le-am dat-o tuturor,
    Umplându-şi cofeile,
    Mi-o cântă femeile.

    – Codrule cu râuri line,
    Vreme trece, vreme vine,
    Tu din tânăr precum eşti
    Tot mereu întinereşti.

    – Ce mi-i vremea, când de veacuri
    Stele-mi scânteie pe lacuri,
    Că de-i vremea rea sau bună,
    Vântu-mi bate, frunza-mi sună;
    Şi de-i vremea bună, rea,
    Mie-mi curge Dunărea.
    Numai omu-i schimbător,
    Pe pământ rătăcitor,
    Iar noi locului ne ţinem,
    Cum am fost aşa rămânem:
    Marea şi cu râurile,
    Lumea cu pustiurile,
    Luna şi cu soarele,
    Codrul cu izvoarele.