• ro
  • en
  • Pe aceeași ulicioară….

    Pe aceeaşi ulicioară
    Bate luna în fereşti,
    Numai tu de după gratii
    Vecinic nu te mai iveşti!

    Şi aceiaşi pomi în floare
    Crengi întind peste zaplaz,
    Numai zilele trecute
    Nu le fac să fie azi.

    Altul este al tău suflet,
    Alţii ochii tăi acum,
    Numai eu, rămas acelaşi,
    Bat mereu acelaşi drum.

    Ah, subţire şi gingaşă
    Tu păşeai încet, încet,
    Dulce îmi veneai în umbra
    Tăinuitului boschet

    Şi lăsându-te la pieptu-mi,
    Nu ştiam ce-i pe pământ,
    Ne spuneam atât de multe
    Făr-a zice un cuvânt.

    Sărutări erau răspunsul
    La-ntrebări îndeosebi,
    Şi de alte cele-n lume
    N-aveai vreme să întrebi.

    Şi în farmecul vieţii-mi
    Nu ştiam că-i tot aceea
    De te razimi de o umbră
    Sau de crezi ce-a zis femeia.

    Vântul tremură-n perdele
    Astăzi ca şi alte dăţi,
    Numai tu de după ele
    Vecinic nu te mai arăţi!