• ro
  • en
  • Pajul Cupidon…

    Pajul Cupidon, vicleanul,
    Mult e rău şi alintat,
    Cu copii se hârjoneşte,
    Iar la dame doarme-n pat.

    De lumină ca tâlharii
    Se fereşte binişor,
    Pe fereşti se suie noaptea
    Dibuind încetişor;

    Cordeluţe şi nimicuri,
    Iată toate-a lui averi…
    Darnic când nu vrei nici una
    Şi zgârcit dacă le ceri.

    În volumul ros de molii
    Cauţi noaptea adevăr
    Şi-ntâlneşti lipită-n file
    Viţa-i galbănă de păr.

    El dă gânduri nenţelese
    Vrâstei crude şi necoapte,
    Cu icoane luminoase
    O îngână-ntreaga noapte.

    Când de-o sete sufletească
    E cuprinsă fata mică –
    A dormit cu ea alături
    Ca doi pui de turturică.

    E sfios ca şi copiii,
    Dar zâmbirea-i e vicleană;
    Dară galeşi îi sunt ochii
    Ca şi ochii de vădană.

    Gât şi umere frumoase,
    Sânuri albe şi rotunde
    El le ţine-mbrăţişate
    Şi cu mânile le-ascunde.

    De te rogi frumos de dânsul,
    Îndestul e de hain
    Vălul alb de peste toate
    Să-l înlăture puţin.