• ro
  • en
  • hu
  • fr
  • it
  • Mai am un singur dor

    Mai am un singur dor:
    În liniştea serii
    Să mă lăsaţi să mor
    La marginea mării;

    Să-mi fie somnul lin
    Şi codrul aproape,
    Pe-ntinsele ape
    Să am un cer senin.

    Nu-mi trebuie flamuri,
    Nu voi sicriu bogat,
    Ci-mi împletiţi un pat
    Din tinere ramuri.

    Şi nime-n urma mea
    Nu-mi plângă la creştet,
    Doar toamna glas să dea
    Frunzişului veşted.

    Pe când cu zgomot cad
    Izvoarele-ntruna,
    Alunece luna
    Prin vârfuri lungi de brad.

    Pătrunză talanga
    Al serii rece vânt,
    Deasupră-mi teiul sfânt
    Să-şi scuture creanga.

    Cum n-oi mai fi pribeag
    De-atunci înainte,
    M-or troieni cu drag
    Aduceri aminte.

    Luceferi, ce răsar
    Din umbră de cetini,
    Fiindu-mi prieteni,
    O să-mi zâmbească iar.

    Va geme de patemi
    Al mării aspru cânt…
    Ci eu voi fi pământ
    În singurătate-mi.