• ro
  • en
  • hu
  • fr
  • it
  • de
  • Lacul

    Lacul codrilor albastru
    Nuferi galbeni îl încarcă,
    Tresărind în cercuri albe
    El cutremură o barcă.

    Și eu trec de-a lung de maluri,
    Parc-ascult şi parc-aştept
    Ea din trestii sã răsară
    Și să-mi cadă lin pe piept;

    Să sărim în luntrea mică,
    Îngânaţi de glas de ape,
    Și să scap din mână cârma
    Și lopeţile sã-mi scape;

    Sã plutim cuprinşi de farmec
    Sub lumina blândei lune –
    Vântu-n trestii lin foşnească,
    Undoioasa apă sune!

    Dar nu vine… Singuratic
    În zadar suspin şi sufăr
    Lângă lacul cel albastru
    Incărcat cu flori de nufăr.