• ro
  • en
  • fr
  • Dorința

    Vino-n codru la izvorul
    Care tremură pe prund,
    Unde prispa cea de brazde
    Crengi plecate o ascund.

    Şi în braţele-mi întinse
    Să alergi, pe piept să-mi cazi,
    Să-ţi desprind din creştet vălul,
    Să-l ridic de pe obraz.

    Pe genunchii mei şedea-vei,
    Vom fi singuri-singurei,
    Iar în păr înfiorate
    Or să-ţi cadă flori de tei.

    Fruntea albă-n părul galben
    Pe-al meu braţ încet s-o culci,
    Lăsând pradă gurii mele
    Ale tale buze dulci…

    Vom visa un vis ferice,
    Îngâna-ne-vor c-un cânt
    Singuratece izvoare,
    Blânda batere de vânt;

    Adormind de armonia
    Codrului bătut de gânduri,
    Flori de tei deasupra noastră
    Or să cadă rânduri-rânduri.