• ro
  • en
  • hu
  • it
  • Departe sunt de tine

    Departe sunt de tine și singur lângă foc,
    Petrec în minte viața-mi lipsită de noroc,
    Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trait,
    Că sunt batrân ca iarna, că tu vei fi murit.
    Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri,
    Redeșteptând în fața-mi trecutele nimicuri;
    Cu degetele-i vântul lovește în feresti,
    Se-toarce-n gându-mi firul duioaselor povești,
    Ș-atuncea dinainte-mi prin ceață parcă treci,
    Cu ochii mari în lacrimi, cu mâini subțiri și reci;
    Cu brațele-amândouă de gâtul meu te-anini
    Și parcă-ai vrea a-mi spune ceva… apoi suspini…
    Eu te strâng la piept averea-mi de-amor și frumuseți,
    În sarutări unim noi sărmanele vieți…
    O! glasul amintirii ramâie pururi mut,
    Să uit pe veci norocul ce-o clipă l-am avut,
    Să uit cum dup-o clipă din brațele-mi te-ai smuls…
    Voi fi batrân și singur, vei fi murit demult!