• ro
  • en
  • hu
  • fr
  • De-or trece anii…

    De-or trece anii cum trecură,
    Ea tot mai mult îmi va plăce,
    Pentru că-n toat-a ei făptură
    E-un „nu știu cum” ș-un „nu știu ce”.

    M-a fermecat cu vro scânteie
    Din clipa-n care ne văzum?
    Deși nu e decât femeie,
    E totuși altfel, „nu știu cum”.

    De-aceea una-mi este mie
    De ar vorbi, de ar tăce;
    Dac-al ei glas e armonie,
    E și-n tăcere-i „nu știu ce”.

    Astfel robit de-aceeași jale
    Petrec mereu același drum…
    În taina farmecelor sale
    E-un „nu știu ce” ș-un „nu știu cum”.